Poate că timpul este reper absolut pentru cei care aleargă, mereu, după umbra lucrurilor fără însemnătate. Nu și pentru cei care trec, într-o singură zi, de la portanța pe care le-o dau unduirile parfumate ale răsăritului la plumbul adus de deznădejde în oasele lor, mereu la granița dintre vis și realitate. Ușor ca fulgul este timpul copilăriei. Neîndurător ca trăsnetul este plumbul amintirilor de care ne ciocnim în vis. Amintiri despre locuri în care ne rătăcim amăgindu-ne că suntem acasă. Amintiri despre căderea miraculoasă a trupului nostru în gol, aterizând lin pe pajiștile cenușii ale necunoscutului. Tot ceea ce îl face pe om fericit se află în el. Trebuie doar să deschidă ochii și să lase pulberea fină a eternității să dea rod, de o clipă, în sufletul lui chinuit de întrebări.