PLUGUȘORUL CÂRCOTAȘULUI

Prin lăstărișul nemuririi a mai trecut povestea unui an.
În lume s-au schimbat atât de multe încât ai zice că trăim într-un ocean.
Credeam că țiglele gândirii mele sunt pe casă.
Dar, iată, nu mai știu de ce exist în țara asta blândă și frumoasă.
Ne mor cei dragi, de parcă moartea a rămas în pană de clienți,
plimbându-se prin lume cu rugina ei de coasă.
Oriunde ai privi, e tot mai greu să pui deoparte adevărul de minciună.
Arareori, ce spune omul, se potrivește cu dorința 
întru care sunetul gândirii lui se-adună.
Pornit de jos, m-am tot luptat cu întunericul din mine
crezând că astfel îmi va fi mai clară diferența dintre rău și bine.
În locul spaimelor din care, volens-nolens, m-am născut,
văd astăzi cum viteza rătăcirii omului de sine a crescut.
Să nu fim triști, așa a fost de când a înviat pământul.
Tot ce-i frumos în clipa asta, își va găsi în mâine uitarea și mormântul.
De fapt, frumosul, relativ cum este și legat de clipă,
ar trebui să treacă-n letopisețul zării, când noul se-nfiripă.
Să ne rămână-n suflet eterna omenie
și setea de a umple un gol din veșnicie.

2 comentarii la „PLUGUȘORUL CÂRCOTAȘULUI”

  1. Dorineee…! Te strig, pe unde te preumbli cu gandul sau piciarele, ori cu amandoua? Te caut de-o vesnicie in fiecare seara pe blogul tau parasit si albit de nescrisul tau. Te rog intoarce-te pe pagina blogului tau prafuit si da-mi de veste ca esti bine.
    Te stept aici oricand si oricat,
    Emil.

    1. Emile,
      Nu am plecat încă. Dar nu mai scriu pe blog. Știu că trebuie să fii acolo…pe undeva. Dar…ce să fac? S-au împuținat motivele pentru care aș face-o. Mai arunc cate ceva pe Facebook. Nu o să mai dureze mult nici acolo. Omul nu e om decât printre oameni. Să fii sănătos!!!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *