Piscurile stralucitoare ale eternitatii…

Nu mai stiu incotro merg.

Apele au ramas fara maluri.

Imi doresc sa am puterea

de a urca pe muntele indurarii

si sa ma uit cu aceeasi privire incapatoare

la cel ce aude si nu vrea

dar si la surdul care se bucura

de efectele tamaduitoare ale tacerii.

Ar trebui sa-mi golesc sufletul

de asa-zisele mele motive de amaraciune

si sa invat sa ma uit la cuvinte cu ingaduinta.

Cum ar putea ele sa incapa

suferinta dinainte de inviere

darmite piscurile stralucitoare ale eternitatii!?

Surâsul mamei

Îmi amintesc

surâsul mamei,

obosit,

când ne-adunam

la asfinţit

pe prispa casei

să ne umplem

privirile de infinit.

Iar mai târziu

priveam

puzderia de stele

şi luna,

ca o zână tristă,

târându-şi umbra

printre ele.

Pe uliţi

carele treceau,

cântând din talere,

voioase,

de câte ori se poticneau

în gropile maiestuoase.

Eram cuprins de încântare.

Murise timpul

pentru-o clipă

pe prispa noastră efemeră

şi-n zarea ce părea clădită

din scânteieri nemuritoare.

Îmi amintesc

surâsul mamei,

umbrit de teama de uitare

dar

încă viu

şi plin de seve

din care ochii mei

luară

neliniştea,

din ea să-şi facă

irepetabilă lucrare.

N-a trecut un veac prin mine

Alta data

printre stele

alta lume

pentru care

eu am fost

un gand in calea

tatalui si mamei mele.

Timpul

se foia agale

lutul imi era prieten

si la greu

dar mai cu seama

cand visam

ca sunt sinteza

nemuririi dumisale.

Viscole

de basm

murira

chiciuri

s-au pierdut

in ceata

primaverile

bolnave

tot mai triste

revenira.

N-a trecut

un veac

prin mine

si din ce-am vazut

in stele

reci

si mute

cred ca omul

s-a indepartat

de sine.

 

Posomorata zi…

Posomorata zi

pe dealuri

aud cum plange liliacul

si randunicile se roaga

sa mai apuce zi cu soare

 de zbenguiala pe la stresini

uitand ce trist ne este veacul.

Abia acum

cand tineretea

s-a-mprastiat ca fumu-n zare

am inteles ca fericirea

in fiecare zi isi face

din cele simple si curate

un cuib din ganduri solitare.

Si uite cum

ramanem singuri

afara ploua si-i racoare

ne tot pandesc prin cranguri lupii

caci am uitat ca viata este

prin inviere sarbatoare.