Ai vazut vreodata
fulg de nea cum moare
pe obraz de mama
de copii uitata?
Ai simtit,
straine,
cum se duce lumea
alandala-n praznic
si cum moare clipa zilelor senine?
Ai vazut vreodata
om trecand la vale
indoit de sine
si de multe ganduri
egoiste, tulburi,
sufletului pata?
Ai simtit, straine,
obosit de arsiti
si de toate cele,
ajungand acasa,
cum se-nveseleste
inima in tine?
Tot ceea ce stii
se va impotrivi
gandurilor tale
de ieri si de azi.
Te uita-n zare
si lasa timpului de maine
sa duca singur
povara timpului
ce
razletit de ganduri
moare.
Zagazuri
s-au tot rupt
in fiecare colt al lumii
si apa vechilor fantani
a fost uitata
nici arsita
nu-si mai gaseste
locul de odihna
pe ulita cu chipuri nestiute
si ganduri care plang
sub streasina
ce se pravale-n stele
suparata
o
sunteti mici
si goana voastra printre cele multe
isi va iti zadarnic fruntea
in cea din urma zi muscata.