Poarta casei cu pridvor

Pe carare,

printre stele,

plang genunile rebele.

Si adie ca o boare

gandul Domnului ce pune

semne vechi si noi in sirul

clipelor nerabdatoare.

Carele de roade pline

invatara sa suspine.

Si se-aud in departare

chiote de bucurie,

numai Cel de Sus le stie

intelesul

foarte bine.

Iar pe ulita,

feciorii,

cat mai trec prin ei fiorii

nu mai simt ca noaptea trece.

Si beau apa din fantana

pana cand se-arata zorii.

Luna,

trista si-altruista,

cu-o imbratisare rece

umple bolta cu iluzii.

Si opreste zarva lumii

pret de-o noapte pesimista.

Poarta casei cu pridvor

se deschide tuturor.

Obositi sau suparati.

Amagiti sau plini de vise

stand in calea apelor.