Intalnirea cu absolutul

De la stramosi v-au ramas mostenire potcoavele cailor morti.

Singura voastra comoara este aburul clipei.

N-o risipiti cautand cele doua capete ale infinitului.

Sunt printre voi si oameni care au meteahna abstractizarii.

Frumoase sunt cuvintele lor dar va veni o zi in care se vor adauga la cenusa uitarii.

Da, voi nu aveti aripi precum vulturii.

Dar, sa nu uitati ca portanta surasului vostru este la fel de reala ca rastignirea absolutului.

Prin suras, insusi absolutul a resetat motoarele timpului.

Aratand omului firul care leaga nesiguranta clipei de marile armonii ale vesniciei.

Puteti fi pretutindeni sau nicaieri.

Cand veti ramane singuri numai surasul va va insoti la intalnirea cu absolutul.