N-as fi vrut s-aud cum clipa
plange ca si-a rupt aripa,
nici cand soarele rasare
nici cand ziua-n cranguri moare.
Apa timpului, pe dealuri,
sapa neclintita maluri
si privirea mea nu stie
unde-a fost cand simplitatea
mirosea a vesnicie
si cand miez tarziu de noapte
ma impresura cu soapte.
Doamne-ntoarce-te la mine
sa m-ajuti sa trec mai vesel
printre ganduri si suspine!
Privind
in zare
lumea pare bine intocmita.
Soare,
cer senin
drumuri adormite,
mai putin cel pe care merg
carele
la intalnirea cu moara.
Spac! Spac! Spac!
Se aude tusea neobosita a morii,
un fel de bucium
care ii spune lui Dumnezeu
ca nu au murit inca
toti oamenii.
Am plecat de acasa
spunandu-i tatalui meu
ca invatatorul
mi-a cerut sa desenez,
pentru ziua de maine,
o clipa
din viata dezordonata a satului.
Incercasem sa desenez clipa
ascultand forfota ulitei,
furisat pe un scaun
uitat de rudele mele
pe prispa.
Am inteles ca nu sunt pregatit
sa aud clipa
furisandu-si pasii pe ulita.
De aceea,
am urcat
marele deal
de dincolo de clipocitul sarat
al diminetii,
si cand am ajuns in varful lui
am inceput sa vad clipa.
Am inchis ochii
si
brusc
am inteles
ca zborul
este in puterea celor care au invatat
sa-si odihneasca gandul
in puf
si parfumuri de clipa.
Puterea gandului,
un fel
de-a ne minti
prin ceata vietii.
Ce trupesi
suntem noi
la minte
si
ce prosti sunt,
in ceair,
sticletii!
No,
hai
la brau,
la brau,
la brau
si la secerat de grau!
No,
hai
la drum,
la drum,
la drum
si la secerat de fum!
Se ridica
din mine cantul
si-l astepta,
cuprins de teama,
in valea plangerii,
cuvantul.
Treceam
prin chiciura cuprinsa
de indoieli
si dor de soare
lucind pe bolta mintii
ninsa.
Eram
nimicul dupa care
alearga ingeri
sa-l intoarca
in matca lui nepieritoare.
…Pierdute zile
cu parfumuri rare
v-am insotit
uitand de mine…
si iata simt ca inserarea
nu-si mai trimite liliecii
sa iste
din neliniste o boare.
Se trezi singur
in varful celui mai inalt deal,
de care satul copilariei lui
sta agatat de mii de ani.
Se simti,
pentru o clipa,
trimisul lui Dumnezeu
care stie sa citeasca
in paginile orizontului
ce este nepieritor
si ce este sortit uitarii
in miracolul existentei unui om.