Punctul…

Fiecare punct al universului

poate fi locul in care isi au salas

inceputul si sfarsitul.

Frumusetea punctului se afla

in nesfarsita lui goliciune.

Fiecare ochi intelept

are un zambet anume

in fata sfarcurilor invizibile ale punctelor.

Unele vietuitoare au meteahna imitarii

si exersarii topologiilor.

Prilej de incantare si suferinta

pentru cei care se cred

inruditi cu tagma demiurgilor.

Omul deplin

nu este altceva decat o sintagma.

Nici un punct

nu poate sti ce este eternitatea.

Toti oamenii mor

incercand sa opreasca timpul

atunci cand soarele isi risipeste fotonii

dinspre zenit.

 

Irosindu-ne timpul

Sufletul omului,

chinuit de obsesia de a fi inconfundabil

si singurul strajer la portile adevarului.

Combinatorica adeneului

sta la temelia incaerarilor

de care se rusineaza oamenii

care privesc aceeasi bucata din mutenia

universului.

Irosindu-ne timpul

gandind si vorbind

despre pustietatea din noi insine,

bucuria de a fi

va ingenunchea in fata chipului

schimonosit

al sinelui.

Abonament pe viata la singuratate

Nu am putere asupra timpului. Se furiseaza neistovit pe langa ochii mei obositi. Chiar acum timpul zambeste privind peste umar la tristetea gandurilor mele.

De ce am plecat de acolo?

De ce am ajuns aici?

De ce nu mai vreau sa stiu cum va fi viitorul?

Unde mi-a fost capul atunci cand ma credeam o parte a infinitului?

De ce am risipit cu neindurare timpul in care as fi putut sa musc fara teama din fructele ademenitoare uitate de Dumnezeu in pomul vietii?

Mi-am pierdut toti prietenii.

Fara prieteni am abonament pe viata la singuratate.

M-am incurcat in plicisitoarea mea complexitate.