Veseli-m-as dar nu stiu…

Veseli-m-as

dar nu stiu

daca sufletul mi-e viu.

Caci

pe dealuri si valcele

nu mai este

praf de stele.

Si pe ulita tacuta

trec doar gandurile mele.

Sarbatorile murira

si le-am ingropat in malul

unor viituri rebele.

Insusi Dumnezeu

se mira

cand ne vede

plini de ganduri

inchinandu-ne la rele.

Lasa-ti duhul

sa te care

printre chiotele clipei

si surasul tau sa umple

infinitul dintre ele.

Veseli-m-as

dar nu stiu

daca sufletul mi-e viu.

Au murit tineri

Parintii mei

la inceput frumosi

puternici

neinfricati

mai apoi

obositi

incurcati in itele vietii

imputinati la trup

nu-mi amintesc ce forma aveau ridurile lor

pentru ca au murit tineri

si odata cu ei a murit lumea

pe care

au inaltat-o cu mainile lor

chiuind

bocind

lovind cu asprimea palmelor

in bolta inchipuirilor lui Dumnezeu

strivind cu pasii lor batatoriti

timpul care isi uitase rostul

fugind din calea apelor dezlantuite

de ploile de altadata

ploi zdravene

dar curate

in urma carora ciupercile rasareau

si fluturii se zbenguiau

ca niste copii

pentru care sanii mamelor lor

erau inceputul

si sfarsitul universului.

Ce ramane dupa ce vei pleca?…

  • Mai nimic.
  • Poate, o parte din gandurile bune, plamadite de sufletul tau.
  • Un gol, in care uitarea va da navala nebanuit de iute.
  • Niste amintiri, in sufletele altor oameni, care se vor zdrentui la prima zapada, incat nimeni nu le va mai recunoaste chipul.
  • O vorba frumoasa.
  • Un zambet neinteles.
  • Un regret cat o viata.
  • Bucuria, ramasa fara cuib, a copilului care incerca sa zboare odata cu fluturii.
  • Chipurile inghitite de malaxoarele necrutatoare ale timpului.
  • Clipa in care ai fost aproape de Dumnezeu, dar l-ai tradat pentru o iluzie pe care, pana la urma, nu ai inteles-o.