Adevarul este
ca omul
tot despicand firul in patru
s-a trezit
singur
departe de inceputuri
din toate partile mursecat
de gurile hulpave ale prostilor
care sunt multi
si au aceleasi drepturi
cu cei smeriti
iata-i
smeritii au inceput sa inalte ziduri
intre ei si gloata care marsaluieste fara azimut
o stare de fapt cum nu se poate mai trista
caci sarbatorile au murit
si din cauza buruienilor
nici Dumnezeu nu se mai vede
ca altadata
stand la taifas cu departarile
in paradisul nostru inchipuit.
Obosita
frunza stejarului
se desprinde din imbratisarea timpului
si
in timp ce isi da ultima suflare
intuieste
ca zborul catre limitele universului
nu este cu nimic mai important
decat punerea neconditionata
in slujba fotosintezei
si a megalomaniei care salasuieste
in intimitatea punctului.
Doamne,
sub talpile mele
plang amintiri
al caror parfum bantuie
orizont si zenit.
Izvor al tristetii,
neputintele mele
asculta taifasul mocnit al
stelelor,
parca mai reci
decat gandul piezis
al sfarsitului.
Indurarea
va mai asterne oare
plapuma ei de matase si puf
peste zilele mele?
Stiu ca dincolo de faptele
si gandurile mele
invizibile
un fel de aer
pentru cel care priveste
cerul instelat
esti tu
vazand cu adevarat
ce se afla
dincolo de amanunte
te rog
intoarce-ti pentru o clipa
chipul catre mine
vreau sa te privesc in ochi
atunci cand iti spun
ca am inteles
cat de intelept esti
dar inca nu reusesc sa fiu
decat asemenea unui ied
care zburda
inconstient
si uituc
pe tapsanele inchipuirii.
Fluida
asemenea vantului
trecerea mea prin univers
ramas fara vise
ascultand
plansul celor rataciti
definitiv
in smarcurile improvizatiei
nimic nu poate inlocui
senzatia de confort
pe care o degaja inundatia fleacurilor
viata mea nu mai are stabilopozi
fiecare scancet al universului
este o catastrofa
ma refugiez in desertul gandurilor mele
incolonat
golit de speranta
in contratimp cu adevarurile simple
prea multe nascocirile care ma aduc
in afara amintirilor
definitiv
nu am invatat sa mor
mi s-au terminat lacrimile
si nu am curaj sa imi pun intrebarea
ce fel de lume este aceasta in care
nu mai am timp sa privesc
in mine insumi?