Paradisul nostru inchipuit

Adevarul este

ca omul

tot despicand firul in patru

s-a trezit

singur

departe de inceputuri

din toate partile mursecat

de gurile hulpave ale prostilor

care sunt multi

si au aceleasi drepturi

cu cei smeriti

iata-i

smeritii au inceput sa inalte ziduri

intre ei si gloata care marsaluieste fara azimut

o stare de fapt cum nu se poate mai trista

caci sarbatorile au murit

si din cauza buruienilor

nici Dumnezeu nu se mai vede

ca altadata

stand la taifas cu departarile

in paradisul nostru inchipuit.

Tapsanele inchipuirii

Stiu ca dincolo de faptele

si gandurile mele

invizibile

un fel de aer

pentru cel care priveste

cerul instelat

esti tu

vazand cu adevarat

ce se afla

dincolo de amanunte

te rog

intoarce-ti pentru o clipa

chipul catre mine

vreau sa te privesc in ochi

atunci cand iti spun

ca am inteles

cat de intelept esti

dar inca nu reusesc sa fiu

decat asemenea unui ied

care zburda

inconstient

si uituc

pe tapsanele inchipuirii.

Smarcurile improvizatiei

Fluida

asemenea vantului

trecerea mea prin univers

ramas fara vise

ascultand

plansul celor rataciti

definitiv

in smarcurile improvizatiei

nimic nu poate inlocui

senzatia de confort

pe care o degaja inundatia fleacurilor

viata mea nu mai are stabilopozi

fiecare scancet al universului

este o catastrofa

ma refugiez in desertul gandurilor mele

incolonat

golit de speranta

in contratimp cu adevarurile simple

prea multe nascocirile care ma aduc

in afara amintirilor

definitiv

nu am invatat sa mor

mi s-au terminat lacrimile

si nu am curaj sa imi pun intrebarea

ce fel de lume este aceasta in care

nu mai am timp sa privesc

in mine insumi?