SĂRBĂTOARE
Soare,
galeș,
pe răzoare,
buburuza,
țopăind, șase picioare,
s-a trezit din hibernare.
Vaier mare,
țurțurii,
de supărare,
plâng la streșini,
când răsare,
clinchet dulce de izvoare.
Ce rumoare,
pițigoiul,
fante mare,
stând în ionatan, la pândă,
a pornit la vânătoare,
de câtimi dăunătoare.
Am să mor de încântare,
am pământul
sub picioare.
Nici o fibră,
nu mă doare,
când mă uit, zâmbind, în zare.
Bucurie și răbdare,
înviate,
gândurile vor să zboare,
sete de nemărginire,
rădăcini originare,
păsările migratoare.
Când pe uliță răsare,
o potecă
către soare,
simt că nimeni
nu mai moare,
în așa o sărbătoare!
