A venit toamna…

Frunzele au ruginit.

Bruma a incaruntit

dealul

dupa care lumea

pare-se ca ia sfarsit.

Soarele a obosit.

Cerul s-a umplut de plansul

stelelor

pe care toamna

iarasi le-a ingalbenit.

Glas si zare mi-au pierit.

Frigul si-a croit poteca

pe la stresini si prin oase.

Cateodata mi se pare

ca eu insumi am murit.

Alteori,

la asfintit

aveam aripi si privire

ca de vultur,

printre clipe

ratacit.

Astazi nu mai vad in zare

un posibil paradis.

Gandul meu ar vrea sa fie

scufundat in infinit.