Si te du in larg de zare

Nu mai sunt carari

pe care

pasii mei sa treaca sprinteni

din fantana grea a clipei

in a vesniciei boare.

Au murit prea multe

stele

si s-au strans in cimitire

la odihna volen-nolens

toate neamurile mele.

Nu mai am vapai

in mine

si nici aripi sa ma poarte

dintr-un gand cu ramuri triste

pe un tarm fara suspine.

In zadar simtiri

si cuget

m-au purtat prin alte spatii

unde timpul se pravale

in cascada lui

cu tunet.

Scrie, lasa clipa

sa se duca

cum se duc nisipuri fine

din pustiuri de Sahara

in gradina mea

nauca.

Si te du in  larg

de zare

cum se duc in prag de toamna

peste mari si tari anume

pasarile calatoare.