Pentru a fi inteles,
adevarul trebuie pus in lumina potrivita.
Adica,
acea lumina care deschide
portile sufletului unui om.
Doar inteleptul stie
unde este izvorul luminii
care simplifica
intelegerea unui adevar.
Pentru a fi inteles,
adevarul trebuie pus in lumina potrivita.
Adica,
acea lumina care deschide
portile sufletului unui om.
Doar inteleptul stie
unde este izvorul luminii
care simplifica
intelegerea unui adevar.
Daca singurul tel al omului ar fi
sa se bucure de lumina soarelui,
fetele adevarului ar fi usor de inteles.
Omul, insa,
este liber si se lasa ispitit sa afle ce il asteapta
dincolo de lumina soarelui.
Dincolo de lumina soarelui
se afla adevaruri fara chip
si in mare masura fara rost pentru omul intelept.
Inteleptul vede primejdiile care il asteapta pe om
dincolo de lumina soarelui.
Omul insetat de cunoastere
este ca un betiv,
care da pe gat pahar dupa pahar,
incepe sa aiba vedenii,
uita care sunt izvoarele adevarate ale fericirii,
se lasa subjugat de oceanul lucrurilor fara insemnatate,
indepartandu-se de lumina soarelui,
riscand sa se piarda definitiv
in labirintul intortochiat al gandurilor.
Oare la ce foloseste invatatura
pe care ai dobandit-o schilodindu-ti sufletul?!
Nu ti-ar fi mai de folos munca
pe care o faci simtind cum iti cresc aripi
in adancul sufletului!?
Sa invatam cu totii lectia semanatorului.
El nu arunca semintele in vant.
El stie ca din samanta iese
ceea ce nu va iesi niciodata din mintea omului.
Nu este usor sa fii intelept.
Pe un deal,
o caprioara
privea soarele cum zboara
pe deasupra teilor
si a scarabeilor.
Cat e lumea pana-n zare
timpul motaia la soare.
Duhul meu
simtea ca trupul
este doar o inchisoare.
As fi vrut
sa se desprinda
zilele din calendare,
sa am aripi
sa ma poarte
pana-n raiul impacarii
celui mic
cu cel mai mare,
celui slab
cu cel mai tare.
Din mine
ganduri triste
catre cer porneau.
Pe umarul nemarginirii
ciocarlii
si codobaturi
surazatoare
poposeau.
Departe,
unde ochiul vede
numai umbre,
un soim plutea
crezandu-se un fel de caraliu.
Citea in linii mari
povestea omului
strivit de amanunte,
alergand pe ulita
destinului,
pierduta in pustiu.
Mai bine
soim plutind pe luciul boltei
la-ntamplare
decat un duh
in care universul
isi revarsa
infinita lui mirare.