Lună: noiembrie 2017
Desertul din vis
A fugit de el insusi
si a ajuns in taramul plin de capcane al viselor.
Era imbracat doar in straiele nesigure
ale singuratatii.
Credea ca nu este departe de casa,
desi pamantul pe care dansa
era veritabil desert.
Nu-si amintea sa-l fi vazut
inainte de a trece cu toata fiinta in vis.
Nisipul fin al desertului
era adapostul perfect al comorilor
nascocite de semenii lui.
Stralucirea lipsita de vlaga a comorilor
starnea reverberatii marunte
in monotona rostogolire a clipelor.
Prizonier al universului
si al timpului care isi are cuibul
in maruntaiele lui,
se trezi intreband
unde sunt oamenii care si-au pierdut comorile
in desertul din vis.
Inca-s viu dar mi se pare…
Din clepsidra vietii mele
curg nisipuri
adunate
pe maidane selenare
si ajunse importante in metamorfoza
clipei
de la stadiul de scanteie
la nelinistea strivita
in cuvinte,
de uitare.
Beat de amintiri
si vesel pentru-a nu pieri de jale
trec pe ulita cea veche;
dau binete unor chipuri
care-au rasarit
la umbra
unui veac golit de seva
apelor primordiale.
Scufundate
in gavanul
nevazut
dar viu al mintii,
gandurile mele triste
au intepenit pe prispa
unde-mi socoteam in taina
saracia si argintii.
Eu abia mai vad prin ceata
care-mi fura dimineata.
Nu mai stiu de cand
din mine
n-au mai rasarit suspine.
Inca-s viu,
dar mi se pare
ca sunt nimeni si nimic
in acest apus de soare.
Trufia
In felurite chipuri si ocazii i s-a spus omului sa nu uite nici o clipa cat de neinsemnata este umbra pe care o lasa pe spinarea pamantului. In loc sa dea semne de indreptare, omul s-a adancit in pacatul trufiei. Suprema trufie de care se face vinovat omul are radacinile infipte in usurinta cu care se inchipuie reper universal pentru toti semenii lui. Grea incercare pentru om sa-si cerceteze in oglinda caratele invizibile ale infatisarii lui prin ochelarii aburiti ai trufiei. Simpla curiozitate ma indeamna sa intreb: oare trufia care isi are salas in sufletul prostului este mai usor de iertat decat trufia care schimonoseste sufletul omului instruit? A fi instruit inseamna a vedea lucruri pe care altii nici nu le banuiesc. Neinconvoiat in fata trufiei este doar inteleptul, adica invatatul pentru care oglinda este doar o apa fermecata in care tigrul are taria sa se vada imputinat, ca o pisica.
Adevarul
Adevarul este un cuvant. Inventat pentru a eticheta creatiile subiective ale omului. Daca i-ar lipsi omului foamea de adevar, viata lui ar fi plina de intamplari care ii aduc mangaiere ca intreg, nu doar la nivelul mintii lui, oarecum nerusinata din moment ce tinde sa fie mai presus de curiozitatea ochiului de a savura tristetea solemna a unui apus de soare.
Domnia exagerata a ratiunii care se inchina la icoanele zdrentuite ale adevarului poate face din om un fel de caine care se invarte in jurul cozii. Uitand de simplitatea si frumusetea creatiilor a caror samanta a venit de dincolo de inchipuirea limitata a omului. Obsesia adevarurilor zamislite de el sau de altii nu-l va salva pe om. Omul va fi salvat de curajul de a se vedea intaiul dintre nevrednicii chemati sa vada dincolo de lungimea nasului.
Ogoarele zdrentuite si efemere ale nimicului
Dumnezeu
umbla pe razoarele timpului
tavalind cuvintele
prin pulberea invizibila a auzului,
izbind cu ele
obloanele monotoniei,
ca si cand
dincolo de nimic ar trebui sa renasca,
mereu,
increngaturile infinitului,
acum si pururea
si viceversa,
adica,
infinitul ar putea fi lovit
de mutenie absoluta
daca nu-si arunca semintele
in ogoarele zdrentuite si efemere
ale nimicului.