Ce altceva putea sa iasa?!

Eram singur

la umbra nucului

in care Dumnezeu

traia cu iluzia

ca universul va ramane

in mare acelasi

el se uita la mine

zambind

apoi

privind in zare

vinovat

imi spuse

„Nici eu nu stiu

cum este mai bine

sa fii nemuritor

sau ratacit printre cele ce pier”

as vrea sa stiu

ca pretutindeni albul e alb

dar

tot punand laolalta gandurile mele

fara inceput si fara sfarsit

ce altceva putea sa iasa

decat

aceasta goana fara sfarsit

dupa nimicul

mancat de rugina timpului

dezlantuit.