Sari la conținut

Dorin Bocu – NOSTALGIA ABSOLUTULUI

Ideile sunt asemenea fulgilor de nea: firave, efemere, minunate. In fiecare idee se afla o catime infinitezimala din povestea Absolutului.

  • Adresa Vechiului Blog

Articole recente

  • A TE VESELI-N PUSTIU…
  • PLUGUȘORUL CÂRCOTAȘULUI
  • BALURILE DE ALTĂDATĂ (Pentru EMIL)
  • CĂLĂTOR
  • BRUMA

Comentarii recente

  • Emil Reghina la A TE VESELI-N PUSTIU…
  • Emil Reghina la FORMULA FERICIRII TRECĂTOARE
  • dorinbocu la PLUGUȘORUL CÂRCOTAȘULUI
  • Emil Reghina la PLUGUȘORUL CÂRCOTAȘULUI
  • Emil Reghina la FORMULA FERICIRII TRECĂTOARE

Arhive

  • aprilie 2022
  • decembrie 2021
  • noiembrie 2021
  • octombrie 2021
  • septembrie 2021
  • august 2021
  • iulie 2021
  • iunie 2021
  • mai 2021
  • aprilie 2021
  • martie 2021
  • februarie 2021
  • ianuarie 2021
  • decembrie 2020
  • noiembrie 2020
  • octombrie 2020
  • septembrie 2020
  • august 2020
  • iulie 2020
  • iunie 2020
  • mai 2020
  • aprilie 2020
  • martie 2020
  • februarie 2020
  • ianuarie 2020
  • decembrie 2019
  • noiembrie 2019
  • octombrie 2019
  • septembrie 2019
  • august 2019
  • iulie 2019
  • iunie 2019
  • mai 2019
  • aprilie 2019
  • martie 2019
  • februarie 2019
  • ianuarie 2019
  • decembrie 2018
  • noiembrie 2018
  • octombrie 2018
  • septembrie 2018
  • august 2018
  • iulie 2018
  • iunie 2018
  • mai 2018
  • aprilie 2018
  • martie 2018
  • februarie 2018
  • ianuarie 2018
  • decembrie 2017
  • noiembrie 2017
  • octombrie 2017
  • septembrie 2017
  • august 2017
  • iulie 2017
  • iunie 2017
  • mai 2017
  • aprilie 2017
  • martie 2017
  • februarie 2017
  • ianuarie 2017
  • decembrie 2016
  • noiembrie 2016
  • octombrie 2016
  • septembrie 2016
  • august 2016
  • iunie 2016
  • mai 2016
  • aprilie 2016
  • martie 2016
  • februarie 2016
  • ianuarie 2016
  • decembrie 2015
  • noiembrie 2015
  • octombrie 2015

Categorii

  • Impresie de moment
  • Literatura
  • Poezie

Meta

  • Autentificare
  • Flux intrări
  • Flux comentarii
  • WordPress.org

Lună: octombrie 2019

Amintirea pitpalacului…

Cine-ar fi crezut vreodata

c-am sa mor

lasand in urma

frunzele plangand pe uliti

dar

si bolta instelata?

Plang si rad

adanc

in mine

ierni

si chipuri ce sunt duse

mult in spate de cortina

nemuririi citadine.

Cine sunt

si unde-i veacul

dupa care se ascunde

azi

in mine pitpalacul?

 

 

Publicat pe 12 octombrie 2019Categorii LiteraturaLasă un comentariu la Amintirea pitpalacului…
Propulsat de WordPress