Am vrut sa uit

Am vrut sa uit

ca el este peste tot

si este

stapanul timpului.

Am vrut sa fiu

asemenea unui ecosistem

care lasa liberul arbitru

sa dea lastar

in fiecare clipa.

Am vrut sa fiu parte

a unui gand

mai inalt decat iarba

dar mai singur decat intunericul

din metagalaxia alfa.

Recunosc,

unele intamplari

nu mai trebuie consemnate

in letopisetul

ale carui file

ar trebui sa adune

misterioasa ceata a vremurilor apuse.

Recunosc,

am devenit un om trist

si am fost invins de zadarnicia gandurilor.

Oare voi mai gasi in mine

puterea de a smulge o zi de vara

din calendar?

Traind astfel iluzia

ca pentru o clipa

eu insumi pot fi un suflet

in slujba operelor fractale ale lui Dumnezeu?