Doamne,
cel ce stai ascuns in labirintul infinitului,
ajuta-ma
sa ma smulg din intunericul renuntarii.
Ma simt
ca o fantana care a secat
desi era la umbra padurii.
Zambetul meu este
mai degraba o forma usoara de scancet.
Amintiriea vremurilor in care aveam putine ganduri
ma apasa.
Nu mai am timp sa invat
sa ma uit la mine cu detasare.
Atunci cand
chiar si nimicul mi se pare a fi impotriva-mi
nu mai stiu daca sa te chem
sau sa plec pur si simplu
catre marginile nestatornice ale orizontului.