Am fost
un cantec nerostit
sub cerul
impanzit cu stele.
In ziua-n care
am murit
n-a lacrimat
niciuna
dintre ele.
Am fost un punct
din mult visatul infinit
si n-am stiut
sa ma inalt
deasupra
gandurilor mele.
Acum
ma uit la eul meu
de toate sevele golit
si plang,
zambind,
singuratatii
lui Dumnezeu,
ce ne priveste
prin telescopul lui vrajit.