De sarbatori
chiar si ceata era altfel
avea mister
si un fel de mirare se injgheba in sufletul meu
atunci cand ceata se pravalea in chiciura
nu va mai spun
placerea de a privi metamorfozele aburului
din atmosfera era ca o platosa
prin care nu trecea frigul
mai trogloditilor
mai mergeti si pe la casele voastre
ca m-am saturat de harmalaia voastra
auzeam din cand in cand
interpelarile lui Raducan Constantinescu
stafidit sufleteste
dupa ce reforma agrara l-a deposedat
de bogatia lui principala
pamantul
intamplare care se pare ca il macina in interior
fara intrerupere
asa de cufundat in sine parea
chiar si atunci cand pornea in susul satului
pentru implinirea vointei nestramutate a zeilor
care zei fratele meu
noi am fost parasiti de al de sus
in vremurile imemoriale
cand am ales fantanile cu cumpana
in locul inteligentei si pragmatismului
adica am ales sa traim ca o colonie de prigorii
in care agitatia nu reuseste sa fie niciodata
intelepciune colectiva
astfel ca surparea rosturilor
nu are efecte comparabile cu marile incendii sau inundatii
totul pare a fi in slujba opririi scurgerii timpului
de aceea ninsorile erau atat de calme
si le primeam cu chiote inabusite
nu care cumva sa se afle in colonie de bucuria mea
fara temei dupa parerea batranilor satului
cum sa va spun eu mai exact de atat
istoria nu fusese alungata cu totul
din curtile neoranduite ale oamenilor
iar sangele anotimpurilor
pulsa neauzit in melancolia care punea stapanire
pe ulita satului
de sarbatori.