Poate, dacă aș zbura, printre stele reci ca moartea, Dumnezeu m-ar invita la un ceai de gălbenele, în igluul lui de gheață din egotăria sa. Stânjenit de-așa onoare, rebegit de supărare și de-atâta rătăcire printre noxele stelare, cum să-i spun că fără aripi gândul meu adoarme seara și în zori abia mai poate să revină în picioare? El, desigur, vede totul la o scară mult mai mare și nu ține socoteala clipelor înșelătoare. Cu privirea ca un laser, mă scanează de la creștet până-n talpa vieții mele uimitoare. Măi, copile, ce-ți veni să umbli creanga printre stele, nu-ți era destul prin ceața nebuniei planetare? Ia un strop de veșnicie din paharul ăsta verde și să-mi spui, ce vezi în zare? Doamne, iartă-mă că-ți spun, eu văd haos și substanța nemuririi cum își taie printre stele noi răzoare. Peste toată zarva asta se aude, ca o doină, vocea ta durând, acolo unde este cazul, stăvilare. Universul văd că este, pe agenda ta, o temă arzătoare. Ne trezirăm noi, pirații de pe Terra, să ne milogim de tine să ne scapi de boli, păcate și de grija de-a rămâne într-o lume fără soare!? Zise Domnul, vezi, aceasta este hiba. Omenirea are totul și se poartă ca o turmă de bovine vorbitoare. Vorbe, vorbe și iar vorbe, până când apocalipsa va fi singura scăpare. Doamne, dacă nu-i cu supărare, eu aș vrea să plec acasă, să mai umblu-n lungul, latul entropiei planetare. Poate voi găsi formula fericirii trecătoare.
Fie că sărbătoarea Crăciunului să îți umple sufletul de bucurie,să îți aducă pace și liniște în suflet, iar lumina lui minunată să îți lumineze în continuare pașii spre indeplinirea dortntelor tale. CRĂCIUN FERICIT!
Emil.
Emile, ziua pe care o întâmpin astăzi mă face să merg cu gândul mult înapoi în timp…dar mai bine să lăsăm această variantă…mă bucur să aflu că ești sănătos și nu m-ai uitat. Nu are rost să fac promisiuni … acum când lumea este întoarsă cu fundul în sus.
Zile liniștite de Crăciun!
D.Bocu
Multumesc lui Dumnezeu ca esti bine. Eram ingrijorat foarte tare caci ai fost absent de pe blog atata timp incat mie mi s-a parut o vesnicie. Acum cand povestile iernii bat la poarta celor singuratici, ma-si bucura sa alegi varianta si sa mergi cu gândul mult înapoi în timp si sa-mi amintesti trecutul. Multumesc anticipat!
Cu mult drag,
Emil.
Eminescu, profesor de statistică