De-ar fi omul un arțar, n-ar avea nici un habar de concertul florilor și-al privighetorilor. Ar sta omul bleg în deal, rupt de sine, ireal, cu privirea rezemată de un păpuriș de baltă. Universul ar părea pus pe lenevit sadea și-n așa o conjunctură să tot fii o căzătură. Când și când, din întâmplare, se anunță apă mare dinspre falnicul arțar peste fleacuri, domn și far. Căzăturile s-au dus, de la est către apus și cuprinsă de rumoare omenirea se distinge stând cu muștele la soare. Nu tu teamă, nu tu zor, a murit cuvântul dor, ziua pare un calvar pentru cel ce-a vrut să fie pe un deal un biet arțar.
„Căzăturile s-au dus,
de la est către apus
și cuprinsă de stupoare
omenirea se distruge
stând ca muștele la soare.”
„Murim săraci, murim umili,
Din moftul unor imbecili
Și este vai și-amar de noi.
Nu mai există nici valori,
Nu se mai nasc nemuritori,
Există bani și-atîta tot,
Să fim maimuțe-n carnaval,
Maimuța n-are ideal,
Maimuța are numai bot.
Sunt puse țările la zid,
Democrația e un vid,
Sub echilibrul pururi frînt,
Se-aruncă-n lume maladii,
Popoarele spre-a se rări,
Că-s prea mulți oameni pe pămant”
Iarta-ma ca imi permit, dar cutitul mi-a ajuns la os!
Merita sa asvem o noapte agitata? Intreb.
Emil.
Păunescu a fost, în felul lui, un profet. De fapt și noi am simțit cum stau lucrurile. Doar că nu am avut determinarea necesară pentru a spune răspicat adevărul.
Nu merită să ai o noapte agitată.
Deja, lumea nu prea ne mai aparține.
Pentru a supraviețui, trebuie să ne căutăm fericirea între zidurile familiei. Cât a mai rămas din ea, căci microbul globalizării i-a ros adânc temeliile.
Ai grijă de tine! Punct!
D.B.