ALEGEREA

Ce alegi,
se auzi glasul lui Dumnezeu,
ca un tunet înfricoșător
în miez de noapte,
vrei să fii 
singur 
în castelul cățărat pe stâncile eternității
sau
mângâiat 
de glasurile unor sărmani,
tăindu-ți cale
prin simfonia mută a coliliei?
Aleg
veselia netrucată a bondarilor 
care fac popas
încărcați de polenul amintirilor
pe dealul înfășurat
în plapuma albă a coliliei.
Anotimpurile 
se vor rostogoli,
ploi și ninsori
vor pune la încercare
răbdarea mea,
dar,
de fiecare dată când mă voi întâlni cu soarele,
castelul cățărat pe stâncile eternității
nu va mai fi decât
un accident în unul dintre visele mele,
vise în care,
în sfârșit,
mă pot plimba prin cenușa imperiilor
eliberat din strânsoarea regretelor,
ba chiar,
la nevoie deschizând aripile imaginației
pentru a ateriza blând
în poiana cu oameni sărmani
care dau înțeles
simfoniei tăcute a coliliei.

2 comentarii la „ALEGEREA”

  1. M-am gandit ceva vreme si am ales: sa ma prumblu prin prin simfonia mută a coliliei, mângâiat de glasurile unor sărmani.
    Iti multumes pentru variantele propuse, le-as alege pe toate, dar sufletul meu e unui singur…!
    Sa ai liniste!
    Emil.

    1. Bună alegere ai făcut!

      Am avut colilia în palmă. Am mângâiat-o ani buni, în copilărie și în adolescență.
      Apoi chemarea depărtărilor înșelătoare m-a rupt de raiul chinuit al satului natal.
      Acum…mare lucru nu mai pot face.

      Și ție îți doresc multă liniște sufletească!

      D.B.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *