Fusei Doamne călător printre cetini și costișe mirosind a cimbrișor eram gureș sau de-a dreptul cocostârc într-un picior cugetând la mega sensuri când urcam un biet pripor nu zburam prin galaxie mă târam prin smârc de glie și nici Dumnezeu nu știe de unde-mi venea puterea de-a visa la veșnicie veșnicie limitată la țărâna frământată de pe ulița ciudată cu icoane parfumată și în miez de noapte plină asmuțindu-și câte-un câine către lună către stele sau ducând din poartă-n poartă mieunatul de felină încurcată în amorul cu perechea ciufulită în conflicte de duzină hai la vale hai la deal când ești tânăr ți se pare că ești hiperboreal și în tine își găsiră loc de veci superbe gene de haiduc interstelar las-o baltă viața este o minune despre care n-ai habar.
Dragul meu DORIN,
Toate scrierile tale sunt o minune, dar filozofia asta cu „viața este o minune despre care n-ai habar” de unde-ti veni?
Eram ingrijorat si ma gandeam la sanatatea ta, caci o vreme , care mi s-a parut o vesnicie n-ai mai scris !
M-am amagit cu gandul ca vei fi preumblat aievea pe undeva !
Sa ai o noapte asa cum o voi avea si eu dupa semnul de viata ” din mila mariei Tale”! Cu respect , Emil.
Dragă Emile,
Nu m-am preumblat prea mult. Dar, am mai făcut o pauză.
Mărunțișurile vieții, uneori ne colorează zilele, alteori ni le încețoșează.
Că doar, știi și tu, omului nu i se cuvine să mănânce toată viața cozonac.
Să ai zile bune!!!!
D.B.