De-oi muri aș vrea să fiu îngropat într-un pustiu Ici și colo câte-un cactus și un scorpion diliu Eu să ies afară noaptea duh sărac și străveziu căutând pe boltă drumul către Cel ce-i veșnic viu Fără mofturi și palate rușinându-mă de umbra numeroaselor păcate Mici sau mari la fel de nule când le trecem prin lumina spuselor adevărate Mi-a ieșit în cale însuși Dumnezeu într-un târziu Și mi-a spus privind în zare lasă soarele să treacă cu privirea lui prin tine ai fost viu pe jumătate aici ești de-a pururi viu Acum poți să zbori oriunde ești doar gând într-un pustiu Dacă vrei rămâi cu mine veșnicia te așteaptă s-o cutreieri Rupt de clipă și tumultul ei zglobiu.