Paradisul improvizat al universului

Am început să vorbesc 
cam mult
am uitat cât de igenic este 
să vreau să ascult
având doar privirea 
liberă să zburde 
pe chipurile nepereche
ale oamenilor
și pe cocoașele blânde 
ale poienilor
parcă le aud chemându-mă
nătăflețule 
vino să dormi
în parfum de coada șoricelului
habar nu ai
cum pot lucra pentru tine
invizibilele forțe
care țin lumea în mișcare
te-ai ramolit
visezi tot mai puțin
ești dependent de amintiri
prezentul
ce să mai vorbim de prezent
a rămas fără stâlpii credințelor de altădată
niciodată perfecte
dar fără ele
încotro vor să ne ducă
mega oportuniștii
universului acesta
geopolitic
germinat de țărâna obosită a acestui mileniu
heteroclit
să ne oprim așadar
din împroșcarea omenirii cu vorbe
fără început 
și fără sfârșit
nu știu de ce mi-am amintit 
liniștea 
și de ce nu temerile 
pe care poate că le are vulturul
când zboară fără busolă
după siestă
ca și când ar vrea să-mi spună
eu
după fiecare luptă 
cu necunoscutul
mă las purtat 
de mângâierea vântului
și acela este momentul în care
îmi amintesc 
de vorbele dintâi ale Creatorului
toți sunteți una
și una sunteți toți
în paradisul improvizat
al universului.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *