Am început să vorbesc cam mult am uitat cât de igenic este să vreau să ascult având doar privirea liberă să zburde pe chipurile nepereche ale oamenilor și pe cocoașele blânde ale poienilor parcă le aud chemându-mă nătăflețule vino să dormi în parfum de coada șoricelului habar nu ai cum pot lucra pentru tine invizibilele forțe care țin lumea în mișcare te-ai ramolit visezi tot mai puțin ești dependent de amintiri prezentul ce să mai vorbim de prezent a rămas fără stâlpii credințelor de altădată niciodată perfecte dar fără ele încotro vor să ne ducă mega oportuniștii universului acesta geopolitic germinat de țărâna obosită a acestui mileniu heteroclit să ne oprim așadar din împroșcarea omenirii cu vorbe fără început și fără sfârșit nu știu de ce mi-am amintit liniștea și de ce nu temerile pe care poate că le are vulturul când zboară fără busolă după siestă ca și când ar vrea să-mi spună eu după fiecare luptă cu necunoscutul mă las purtat de mângâierea vântului și acela este momentul în care îmi amintesc de vorbele dintâi ale Creatorului toți sunteți una și una sunteți toți în paradisul improvizat al universului.