Visul

Mai acum 
o săptămână
am visat că sunt pe Lună
eram obosit 
se pare
de distanța mult prea mare
dintre satul meu cu dealuri
și străina ce veghează 
ale adormirii maluri
prin nisipul 
cam prea fin
pentru ochiul meu senin
îmi târam picioarele
foarte iute soarele
din nisip țâșneau de toate
aur 
ceasuri 
mărci selecte 
uneori și diamante
eram singur 
și în zare
doar o ceață 
și un fel de vânt 
ce toarce
din fuiorul ei răcoare
mare întâmplare mare
nu știam de ce mă doare
rațiunea 
când nisipul colcăia de chihlimbare
ea săraca studiase 
înaintea mea 
contextul
și-a dedus că nu se poate 
invoca din nou pretextul
că am fost răpit
în fine
ziua în amiaza mare
de pe ulița în care
eram singur 
dojenindu-mi 
mintea 
ce dorea să zboare
ca urmare 
ajunsesem 
zdrențuit
în acest tărâm pierit
am ajuns 
dar n-ar strica
dacă totuși aș afla
cum de ce și mai ales
sunt aievea eu pe Lună
sau m-am rătăcit de matcă
de prea mult consum de stres
deodată om cu chipul 
luminat și fără glas
apăru plutind din ceață
se opri 
privind prin mine
și-mi transmise 
telepatic
c-a venit cu gânduri bune
și cu poftă de taifas
căci în centrul de putere
unde timpul nu există
toți s-au ferecat în case
super mega unduioase
și privesc 
dormind 
gâlceava gândurilor năzuroase
ce cutreieră pământul
însuși Dumnezeu săracul
îmi dăduse întâlnire
să mă-ntrebe cum îmi merge
cu Măria Sa Cuvântul
a căzut cerul pe mine
am simțit că mă evapor
asurzit de avalanșa 
de interogări divine
ei ia spune cum mai merge
evoluția pe Terra
tot războaie
tot hoție
tot minciună și suspine
eu v-am învățat de bine
Însuși Fiul Meu pe cruce
s-a rugat plângând de Mine
să amân apocalipsa
până când sătul de Sine
omul pocăi-su-mi-sa
te-am chemat
îmi vine greu
ce folos că-s Dumnezeu
să te-ntreb
de ce-ai plecat
către locuri reci și false
fără să mă fi-ntrebat
după tine mulți pieiră
când văzură cum se schimbă
toate rosturile-n sat
știu Atotputernice
dar ce pot să fac
tot omul 
se visează împărat
sunt mai slab decât mi-e voia
și mai iute ca muștarul
când mă zgândără nevoia
toată lumea Te-a uitat
nimeni nu se mai închină
la intrarea
sau ieșirea dintr-un sat
toți sunt singuri
au palate
dar izvorul bucuriei 
pentru fiecare clipă
le-a secat
Adevărul 
greu de dus
unde l-a dorit Iisus
eu aș vrea
dar nu mai pot
nu există zi în care
să nu am o supărare
deși știu că toate-s date
omului să se întoarcă
cu smerenia mai tare
la ieșirea din strâmtoare
dacă tot ne-am întâlnit
vreau să-ți spun ce dor îmi este
de puterea mea de-a trece
printre clipe nesmintit
și să știi că eu pe Tine
benevol
nu Te-am hulit
măi copile
nu există rai niciunde
dacă omul nu se-ntreabă 
când se uită în oglindă
cum de încă n-am murit!



 



 

3 comentarii la „Visul”

  1. Visez uneori ca am plecat la stele. Visez ca Tu citesti ce scriu in gand pe blogul Tau. Dar Tu nu-mi vezi cuvintele caci dispar in neant!
    Emil.

    1. Bine ca esti viu.

      Am crezut ca te-a rapus carcalacul.

      Bun venit si mai da cate un beep!!!!

      Salutare!

      D.Bocu

  2. Si mie mi-a placut mult „Visul” dar acum m- a distrat chestiunea cu „carcalacul” .
    Am zambit cu gura pana la urechi !

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *