Am avut și n-am știut

Lin
își duce soarele
spre apus 
fuioarele
și-n plecarea lui domoală
mângâie izvoarele.
N-am avut
cândva putere
să cutreier
însetat
de răzoarele stinghere
și de cerul înstelat.
Am umblat
ținând în mine
chipul zilelor 
senine
și cărările pe care
zorile veneau sprințare.
Am avut
și n-am știut.
Am plecat
și râul vieții
în lăuntru-mi a secat.
Azi mă uit
și văd doar ceața
cum cuprinde
dimineața
ceea ce a fost 
un sat. 

2 comentarii la „Am avut și n-am știut”

  1. Neprtuitul meu poet,
    Sper sa fii meru acolo si sa ma incanti cu minunatele tale versuri!
    Le citesc si le recitesc si gandurile mele imi spun ca ar face bine multora in aceste cumplite vremuri de pandemie.
    Eu traisc intr-un asezamant modest uitat de lume satul Cotatcu com. Podgoria jud. Buzau, dar m-am nascut si am cpilarit pana am plecat la scoli in com. Sapoca, jud. Buzau.
    Cu multa admiratie,
    Emil.

    1. Seara buna, Emile!

      Oricum ar fi, esti acasa, adica in Buzau. Ma bucur sa aflu ca ai copilarit in Sapoca. Prin fratele meu, m-am ales si eu cu oarece legaturi la Matesti, de unde este sotia lui. O localitate buna de locuit, cu oameni instariti. Dar, bogatia materiala nu este asa importanta.

      Nu stiu ce se intampla cu lumea. Pe vremuri, carteam impotriva comunismului, care calca in picioare multe, dar o facea in numele mersului intr-o anumita directie. Acum muncim si traim la voia intamplarii, in sensul ca avem conducatori slabi si sub baghete lor se degradeaza tot ce a mai ramas din vana neamului. Prostii!

      Sper sa iti pastrezi linistea sufleteasca pe care o aveai cand ne-am cunoscut.

      Sper sa trecem cu bine peste balamucul pandemic, amplificat de prostia omeneasca!

      Pentru tine si pentru cei care nu si-au pierdut busola inimii, o sa mai scriu.

      O seara buna!

      D.B.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *