Va trece timpul și într-o dimineață tu vei fi plecat eliberat de gândul de-a urca voios la stele și din strânsoarea adevărului trucat abia atunci în urma ta vedea-vom cum rămâne un zâmbet cum nu multora tăcerea zărilor le-a dat și înserările vor țese păienjenișuri noi la streașina uitării în timp ce greierii se ceartă de-amorul artei lângă zidul dărâmat n-a mai rămas din ploile de altădată cu care praful zile l-ai spălat o picătură ca dovadă că ai fost viu și-n zilele prea lungi de vară pe dealurile blânde ai cântat.