Era un om.
Avea o traista vesela pe umar.
Zambind strainilor in soapta,
urca poteca
pentru care ingerii si demonii se lupta
furandu-ne
din prea putina noastra soarta.
Ceva mai jos,
trecea,
un car impovarat cu fan,
pe langa el
doi oameni ce pareau in varsta
abia mai rasuflau
in panta
pe care timpul curge vara iute
si-n urma lui doar pietre fara suflet
mai raman.