Duhul altor vremuri

Salciile inmugurisera

iar merii inundasera livezile

cu miros de floare,

nemarginit.

Am deschis poarta ce dadea in curtea bunicilor,

si am trecut,

surazand,

pe langa acele repere

marunte

ale certitudinilor mele pamantesti.

Aveam in gand dealul

unde am visat mereu

sa ma intalnesc cu Dumnezeu.

Sa-i soptesc:

„Iata-ma,

sunt inca viu.

Sa nu te superi

daca am sa tac,

de parc-as fi o umbra in pustiu”.

Pe spinarea lenesa a ulitei

care ducea spre deal

paseam usor

ca un fulg

si de n-ar fi fost apasarea gandurilor

poate ca as fi zburat.

Ajuns acolo

unde mana omului

nu reusise

sa schilodeasca definitiv

opera Celui Preainalt si Mereu Nevazut,

aripile unui avant straniu,

de scolar fericit in banca lui tocita

si plina de amintiri,

m-au smuls

si m-au purtat pe deasupra livezilor ponosite.

Parca eram un carabus

in inima caruia timpul isi facuse cuib

uitand de goana fara sfarsit a celor din sat.

Satul

mangaiat de dangatul trist al clopotului

si de pacanitul neobosit al morilor

intru care Duhul altor vremuri

a binevoit.

3 comentarii la „Duhul altor vremuri”

  1. Draga Dorine,
    Citesc si recitesc Duhul altor vremuri, binevoit, dar pentru mine binevenit caci aceste clipe le traiesc atunci cand merg sa „hoinaresc” prin satul meu natal. Insa nu pot sa ma exprim asa cum o faci tu, ci raman mut in fata derularii pe un ecran a amintirilor copilariei.
    Emil,

    1. Emile,

      Scriu ca sa ma descarc de energia negativa de care ma incarc in lumea de astazi, fara sa fac cine stie ce efort.
      Felul in care scriu, este poveste lunga. Daca tie ti se pare ca ar fi mare branza felul in care scriu, apoi mie niciodata nu-mi place cum se astern gandurile pe ecran. Relatia dintre ganduri si cuvinte devine o povara atunci cand intreprinzatorul vrea sa spuna multe folosind cuvinte putine.
      Insa, nu-i bai! Am avut virusul de mic si nu am sanse sa scap in aceasta viata.

      Maine am examen de admitere la un master pe care il coordonez. Sursa de „stres garantat”.
      Mai bine tac.

      Plimbare frumoasa pe ulitele satului natal! Eu, in aceasta vara nu am reusit sa ajung la izvoare.

      Cu bine,

      D.B.

  2. Dragul meu Dorin,
    Iti multumesc din suflet, atat cat din inima mea nealterata mai e, pentru sinceritate. Sa stii ca ma bucura raspunsul tau la vorbele mele de ” taran” (asta pentru ca iti place acest cuvant)! Povestea lunga…, as dori cu placere sa o citesc, bineinteles daca merit s-o narezi aici. Te rog sa ma crezi ca as vrea sa-ti pun multe intrebari, despre cea ce eu nu stiu, dar nu este locu si nici timpul, poate cand vei fi pensionar ca si mine.
    Iti doresc mult succes tie si cursantilor tai la examenul de admitere master! Fii calm si intelegator caci viata e atat de scurta…. !
    Emil.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *