Ai fi vrut sa fie timpul vietii tale nesfarsit?
Si launtrul tau sa fie ca un buncar parasit?
La ce bun sa vezi cum zarea,
ca o functie de clipa,
isi determina culoarea
si doar frigul dintre stele
te asteapta cand se lasa
soarele spre asfintit?
Mergi pe ulita pustie
bucurandu-te,
badie!
Cat mai trec fiori prin tine,
universul te include
ca pe-un punct din care totul
pare altfel decat este
pentru eul fara margini
universul tau,
straine.