Am
ridicat valul gandurilor
meteahna fara leac
care mi-a ramas din vremea
in care povestile pareau
mai frumoase decat insailarile mele primitive
pe ulitele pline de suferinte
infasurate in surasul trist al vorbelor
la gura sobei
in timp ce mamele mestecau in vasele
binevoitoare cu mancarea saraca
ne adunam in sfarsit toti la aceeasi masa
cei mici cu cei mici
cei mari cu cei mari
si intre cele doua lumi
puntile cu doua benzi ale respectului
mi se parea prea mica
lumea in care m-am nascut
incercam sa vad
ce este dincolo de marginile orizontului
curiozitate pe care astazi nu o inteleg
pentru ca am aflat deja
ca lumea in care traiesc
nu pune pret pe amanunte
ele fiind fumul care iese pe narile clipelor
in timp ce Dumnezeu
doarme cu teasta rezemata
de marginile universului
fiind atent doar la marile echilibre
ce importanta au anotimpurile
ce inseamna amintirile din moment ce omul
este bantuit
de felul in care va arata ziua de maine
ce este aceasta lume
care amesteca lumina si intunericul
inchinandu-se
si rugandu-se departarilor
pana in ziua in care un cutremur va reseta
gandurile
obisnuintele
insasi ideea de fericire
redefinind modul in care omul oscileaza
intre libertatea sincera de a fi
si bucuria fara sens de a avea.