Sufletul speriat de singuratatea absolutului

Urasc cuvintele

care dormiteaza in teritoriul

plin de iluzii

al necunoscutului.

In zadar

am vrut sa adun

semnele infinitului

in ceea ce parea

singura cale a omului

de a  intelege

de unde si incotro.

Privind zarva nemediatizata

a unui musuroi de furnici

am ajuns liber

din nou

si privesc cu mila

scrasnetele care insotesc

secundele suparate

pentru ca in calea lor

s-a ridicat din nimic

zidul indiferentei mele.

Cantecul privighetoarei

sfasie ultimele incercari

ale secundelor

de a inalta peste tot

temnite noi sufletului

speriat de singuratatea absolutului.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *