Urasc cuvintele
care dormiteaza in teritoriul
plin de iluzii
al necunoscutului.
In zadar
am vrut sa adun
semnele infinitului
in ceea ce parea
singura cale a omului
de a intelege
de unde si incotro.
Privind zarva nemediatizata
a unui musuroi de furnici
am ajuns liber
din nou
si privesc cu mila
scrasnetele care insotesc
secundele suparate
pentru ca in calea lor
s-a ridicat din nimic
zidul indiferentei mele.
Cantecul privighetoarei
sfasie ultimele incercari
ale secundelor
de a inalta peste tot
temnite noi sufletului
speriat de singuratatea absolutului.