Sa fac un salt in timpul care vine
de nicaieri caci totul este ca o apa fara alte margini
decat chemarea lumilor straine
si cu-i sa-i spun dureri de am atunci cand umblu obosit
prin codrii cenusii din vasta mea visare
zapezi si uliti din trecut aud mereu plangand si singur este
gandul meu printre cuvinte daltuite-n asteptare
apocalipselor le spun sa nu mai bata-n poarta casei mele
s-au adunat prea multe semne si primavara nu mai poate fi prilej
de bucurie cand pe dealuri berzele recita
poeme inmuiate in parfum de stele.