Liber sunt cand scriu si
gandul umbla trist prin colbul zarii
au murit de mult ciulinii de pe
malul stramb al apei unde ma luptam cu lenea botezandu-mi
saracia in izvoarele visarii
timpul a intrat la apa si ma simt inclus
in zborul catre marea
nemiscare
vad si-as vrea sa tac de-a pururi cand aud cum striga
unii la marunta mea lucrare
eu nu plang si nu ma-nfurii
dorm cu tampla rezemata de speranta
invierii
cine stie daca trupul va mai tine legatura
multa vreme
cu lumina care si-a gasit salasul in taramul adierii.