Ne vanturam, fara tel…

Voi,

umbrelor,

unde aveti adapost iarna,

in timp ce noi,

cei plamaditi din carne si oase,

ne vanturam,

fara tel,

printre minunile invizibile

ale devenirii universale?

Suntem mereu in opozitie

cu acea parte modesta din noi

care simte in ce directie

ne poate duce

ecuatia fericirii.

Si nu avem ochi

pentru firul de colilie,

chinuit de arsita verii

si mangaiat de adierea impersonala a

vantului.

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *