Sta bătrânul nemișcat pe o bancă obosită la o margine de sat. Mâna stângă-i tremura vorbea singur cu tăria despre ținerețea sa. Nea Ichime ziua bună! Mi-a zâmbit ca o nălucă care a căzut din lună. Am trecut pe lângă el aș fi vrut să mai adast duhul lui mi se părea blând și lin precum dojana unui glas de porumbel. Mare-i mila Domnului eu colind prin praful zării alții zboară către stele cu puterea gândului. Axiome colosale teoreme abisale convergențe ireale ale mersului haotic prin imensele portale. Nea Ichime te-am lăsat singur cuc în miez de vară să privești adânc în tine liber și netulburat. De prisos ar fi să știu un cuvânt a cărui vrajă să mă poarte prin durerea de a fi de-a pururi viu. Cu un dram de veșnicie n-are sens să fii prieten dacă universul însuși de iubire nu mai știe. De eram un fel de zeu aș fi colindat prin zarva neodihnei absolute și-aș fi mângâiat apusul ca un pui de cimpanzeu. Cred că sunt pe arătură visând fire care leagă golul dintre anotimpuri când de fapt în mine este totul o adunătură. Sta bătrânul nemișcat mâna stângă-i tremura vorbea singur cu tăria la o margine de sat.