MI-A ZÂMBIT CA O NĂLUCĂ

Sta bătrânul 
nemișcat
pe o bancă
obosită
la o margine de sat.


Mâna stângă-i tremura
vorbea singur
cu tăria
despre ținerețea sa.


Nea Ichime
ziua bună!
Mi-a zâmbit 
ca o nălucă
care a căzut din lună.


Am trecut pe lângă el
aș fi vrut să mai adast
duhul lui mi se părea 
blând și lin 
precum dojana
unui glas de porumbel.


Mare-i mila Domnului
eu colind
prin praful zării
alții zboară către stele
cu puterea gândului.


Axiome colosale
teoreme abisale
convergențe ireale
ale mersului haotic
prin imensele portale.


Nea Ichime 
te-am lăsat
singur cuc
în miez de vară
să privești adânc în tine
liber
și netulburat.


De prisos ar fi să știu
un cuvânt 
a cărui vrajă
să mă poarte prin durerea
de a fi de-a pururi viu.


Cu un dram de veșnicie
n-are sens
să fii prieten
dacă universul însuși
de iubire 
nu mai știe.


De eram  un  fel de zeu
aș fi colindat prin zarva
neodihnei
absolute
și-aș fi mângâiat apusul
ca un pui de cimpanzeu.


Cred că sunt pe arătură
visând fire care leagă
golul dintre anotimpuri
când de fapt
în mine este
totul o adunătură.


Sta bătrânul nemișcat
mâna stângă-i tremura
vorbea singur
cu tăria
la o margine
de sat.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *