Nu știu de unde vin și nici încotro merg trăiesc înfășurat în aburul clipelor uneori răcnesc în mine însumi văzând cât de slab sunt în fața fleacurilor altora le spun oare ați înțeles cât de importante sunt marile idei și ce bine ar fi să construiți totul bazându-vă pe abilitatea lor de a deschide ferestrele necunoscutului deși acum nu mai sunt așa de pornit împotriva frontierelor necunoscutului încep să cred că adevărul este o închipuire a omului care aflându-se din întâmplare într-un anumit punct ar vrea să înțeleagă ce înseamnă să fii nemuritor dar să poată mușca din realitatea unui măr ionatan toamna când căruțele intră pe porțile gospodarului înverșunat doldora de struguri Doamne de unde să știu eu că trebuia să citesc mai atent acele pagini în care erau vii toți cei pe care îi găsisem când m-am născut sunt ani buni de când pe ulița copilăriei nu a mai trecut nici o căruța cântând din talerele dăruite ei de fierar sau cine știe plângând în amurg pentru că își dădea duhul încă o zi din calendarul plin de surprize al eternității.