Veseli-m-as dar nu stiu…

Veseli-m-as

dar nu stiu

daca sufletul mi-e viu.

Caci

pe dealuri si valcele

nu mai este

praf de stele.

Si pe ulita tacuta

trec doar gandurile mele.

Sarbatorile murira

si le-am ingropat in malul

unor viituri rebele.

Insusi Dumnezeu

se mira

cand ne vede

plini de ganduri

inchinandu-ne la rele.

Lasa-ti duhul

sa te care

printre chiotele clipei

si surasul tau sa umple

infinitul dintre ele.

Veseli-m-as

dar nu stiu

daca sufletul mi-e viu.

6 comentarii la „Veseli-m-as dar nu stiu…”

    1. Multumesc din inima!

      Cand eram alaturi de parinti am invatat sa nu bag in seama trecerea timpului. Visand la o lume mai buna, din inertie.
      Am ramas cu meteahna de a munci si de a visa.

      Sa fii sanatoasa iti doresc, mai abitir acum cand pandemia arata toate slabiciunile unei tari, condusa prost de niste oameni de nimic.

      D.Bocu

  1. Draga Dorine. Felicitări cu ocazia zilei de naștere pentru cel mai prețios scriitor si poet. Fie ca cele mai așteptate dorințe să se împlinească iar visele copilărești să devină realitate.Cata vreme avem amintiri, trecutul continua sa existe. Cata vreme avem speranta, viitorul ne asteapta. Cata vreme existi tu, merita sa traiesc prezentul.
    Îți doresc să fii mereu pe unda pozitivă, plină de optimism și un pic de ironie, asa cum te stiu din adolescenta
    . Toate neplăcerile să le întâmpini cu un surâs, să vezi mereu parte bună a lucrurilor și să îți urmezi visul. Cu toate astea, să rămâi la fel de bun la inimă, sensibil, prieten fidel și un om ce poartă conversații plăcute.
    Îți doresc să fii susținut mereu de prieteni, să fii iubit de familie, iar în carieră să ai numai realizări. La mulți ani!
    Cu stima si respect,
    Emil.

    1. Draga Emile,

      Parca a trecut un mileniu de cand taifasuiam despre marile probleme ale vietii, asa cum se vedeau din curtea liceului nostru. De cate ori merg acasa ma uit si nu-mi vine sa cred ca patru ani din viata i-am petrecut traind cu intensitate tot felul de experiente.

      Prima ora de matematica in care Domnul Andrei (Dumnezeu sa-l odihneasca!) m-a scos la tabla, m-a prins pe picior gresit, m-a bestelit si de aici s-a ales cu o hartuiala de care a scapat abia dupa absolvire.
      Orele de romana, cu Doamna Moroianu, care imi citea teza in fata clasei inainte de a-mi spune nota. De unde sa stie ca si din aceasta cauza, nu am mai putut scapa de microbul scrisului.
      Orele de romana, cu Domnul Androne, prea cultivat pentru gusturile mele de taran, dar care m-a incurajat sa mazgalesc.
      Orele de geografie, cu Doamna Zeca, care avea pretentia sa ma descurc pe harta mai bine decat puteam eu.
      Orele de istorie, cu Domnul Mocanu, pentru care istoria nu exista fara reperele ei cronologice.
      Orele de rusa cu Domnul Mirica, pentru care „Dracul de Bocu a primit 4 la teza pentru ca l-a lasat pe Dracul de Fanea sa copieze”. Din ccauza acelui 4, nu am luat premiul I, fiind depasit la mustata de Tomescu Mihai.
      Orele de sport cu Maestrul Samoila, care nu s-a lasat pana nu m-a facut campion judetean la trante taranesti, motiv pentru care am ajuns la faza pe tara unde am fost sfaramat de un tractorist.
      Si alte… si alte ore cu alti oameni.

      Am inceput sa uit anumite detalii. Dar… esentialul este intact.

      Privind inapoi stiu ca am facut multe greseli. Am comunicat selectiv, uneori cu frana pusa. Parca imi pare rau.

      Prea folosesti cuvinte mari cu privire la persoana mea. Ai ramas un om cu prea mult bun simt. Marfa rara! Eu stiu ca mai este mult pana departe. Poate voi reusi sa merit laudele tale candva. Deocamdata nu prea le merit.

      Politica? Nu-i de mine. Chiar daca in liceu am fost silit sa detin functia de secretar UTC. A fi om politic inseamna sa fii un demiurg. Eu eram si sunt mai mult un visator.

      Senzatia mea este ca traim intr-o lume in care ideea de familie se destrama. Familia nu mai este un univers local, conectat prin traditii la universul comunitar. Familia este un hotel, un incubator, un refugiu, numai izvor de bucurii profunde nu mai poate fi. Un singur exemplu: ce era o nunta in copilaria mea si ce este o nunta astazi?!

      Stiu ca ai copii cu care te mandresti. Dar…cine stie ce este cu adevarat in sufletul lor, din moment ce lumea in care au crescut nu le-a dat prea multe sanse.

      Nu te mai plictisesc.

      Spor la treburi! Sanatate! Voie buna!

      Multumesc!

      D.B.
      De ce sa-ti fac capul mare?

  2. Draga Dorine,
    Iti scriu pentru a-mi invinge nelinistea. Citessc si iar citesc framantarile unui patriot la aniversarea zilei sale de nastere : „pandemia arata toate slabiciunile unei tari, condusa prost de niste oameni de nimic”. Iti spun fara modestie ca aceste framantari le am zilnic, indiferent de concentrarea la preocuparile mele. Ma cert singur pentru neimplicare in actul de conducere si decizii cel putin pe plan local, cand vad cum conduce si decide prostia la nivel national.
    Seara linistita,
    Emil.

  3. Dorine mai scrie ceva, orice, sa stiu ca esti bine.
    Nu-mi faci capul mare, ci inima mi-o faci mare.
    Seara linistita,
    Emil.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *