Litera

Viscole mari au trecut

peste intamplarile caligrafice

de altadata.

Undeva,

in straturile subterane ale istoriei,

litera era un reper.

Stabilitate,

gratie,

sensibilitate,

poarta catre infinit si saracie,

mutenia care isi intinde aripile catre prezent,

lacrima care sfinteste obrazul amintirilor.

Litera,

putinul din care adierea silentioasa a gandului

zamisleste cuvantul.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *