Omul
este umbra
gandurilor sale.
Unde-i bucurie,
raurile vietii
au si punti
spre jale.
Mi-as dori sa fie
clipa
vesnicie.
Ascultand tacerea
gandurilor mele,
uit mereu de clipa
si visez ca umblu,
ratacit,
pe cerul
decorat cu stele.
Omul
este umbra
gandurilor sale.
In nisip
sau piatra
el isi taie cale.
Iar un strop de roua
de-l va rupe-n doua,
cucuveaua,
buha
si vre-un caine,
doctor in tarziu de noapte,
ii va plange,
poate,
gandurile moarte.
Omul
este umbra
gandurilor sale.
In scripturi zidite,
cele abisale.
La apus de soare,
cand surasul moare,
toate curg la vale.
Si ramane omul,
singur,
in povestea
ratacirii sale.