Intr-o zi de Paste

Iesisem pe deal

sa ating soarele cu mana

cand am ajuns pe culme

timpul murise

universul

se trezise brusc din amorteala

nechezand ca un cal de rasa

lasat sa-si fluture coama

in timp ce zboara

catre punctul de intalnire cu el insusi

singuratatea

nu mai putea sa inunde celulele mele

albiile paraielor

se tarau modeste printre culoarele de zbor

ale albinelor incarcate de polen

nu mai exista presiune atmosferica

striga seninul albastru al departarilor

bucurati-va

cine stie ce va fi maine

daca nu vom invata sa vorbim mai putin

cine stie incotro vom porni

impinsi de la spate de vedenii

si de putinatatea gandului bun.

2 comentarii la „Intr-o zi de Paste”

  1. Draga Emile,
    Am iesit din carantina pe care mi-am impus-o in relatia cu Internetul. Adevarul este mult mai complicat decat avem noi curajul sa o spunem.

    Pastele fericit?
    Era candva, cand mintea nu se asezase in rosturile ei predestinate.

    Adevarat ca a inviat Iisus Cristos! Asta, DA.

    Sa fii iubit!

    D.B.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *