Imi amintesc
era o zi de Pasti,
o poiana frumoasa la poala padurii
iti placea sa te uiti la copii tai
amestecati printre florile galbene de papadie
nestiind ce inseamna scurgerea timpului
eram bucuros sa fiu alaturi de voi
am tacut cand nu am inteles
cantecul trist al pitpalacului
te rog sa ma ierti
pentru ca n-am stiut sa fiu eu insumi
o sa merg in genunchi
dincolo de aparente
si o sa-ti spun ca n-am uitat ziua aceea
in care erai tanara
leganandu-ti pruncul pe genunchi
si soarele nostru
al tuturor celor sfiosi
se indrepta cu pasi marunti
catre asfintit.