Apa timpului pe dealuri…

N-as fi vrut s-aud cum clipa

plange ca si-a rupt aripa,

nici cand soarele rasare

nici cand ziua-n cranguri moare.

Apa timpului, pe dealuri,

sapa neclintita maluri

si privirea mea nu stie

unde-a fost cand simplitatea

mirosea a vesnicie

si cand miez tarziu de noapte

ma impresura cu soapte.

Doamne-ntoarce-te la mine

sa m-ajuti sa trec mai vesel

printre ganduri si suspine!

2 comentarii la „Apa timpului pe dealuri…”

  1. Iti urmaresc de mult timp activitatea profesionala si cea literara, dar pizmuirea ma impiedicat sa te deranjez. Mi-am aplicat insa o „fenta a la pres”…(stii de unde), si de jos iti scriu, visand ca ma voi ridica pe scara cuvintelor tale, ce infiripeaza frazele amintirilor adolescente. Cu mult respect ma inclin in fata a tot ce este si reprezinta Dorin Bocu!

    1. Raspund aici pentru ca nu sunt sigur suta la suta cu cine stau de vorba. Am cunoscut, cu ani buni in urma, o Florica Buzurniuc si un Reghina Emil. Combinandu aceste doua nume, ar putea iesi Florica Reghina. Daca aberez, v-as ramane indatorat pentru bunavointa de a ma lumina.
      Nu stiu de ce se pune problema pizmuirii…, poate este doar o figura de stil.
      De reprezentat, nu reprezint cine stie ce, mai ales in fata constiintei mele.
      Daca dam mastile jos, s-ar putea sa mai avem ce vorbi.

      Multumesc , oricum, pentru deranj si sinceritatea comentariului.

      O seara buna!

      D.Bocu

Lasă un răspuns la Florica Reghina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *