N-as fi vrut s-aud cum clipa
plange ca si-a rupt aripa,
nici cand soarele rasare
nici cand ziua-n cranguri moare.
Apa timpului, pe dealuri,
sapa neclintita maluri
si privirea mea nu stie
unde-a fost cand simplitatea
mirosea a vesnicie
si cand miez tarziu de noapte
ma impresura cu soapte.
Doamne-ntoarce-te la mine
sa m-ajuti sa trec mai vesel
printre ganduri si suspine!
Iti urmaresc de mult timp activitatea profesionala si cea literara, dar pizmuirea ma impiedicat sa te deranjez. Mi-am aplicat insa o „fenta a la pres”…(stii de unde), si de jos iti scriu, visand ca ma voi ridica pe scara cuvintelor tale, ce infiripeaza frazele amintirilor adolescente. Cu mult respect ma inclin in fata a tot ce este si reprezinta Dorin Bocu!
Raspund aici pentru ca nu sunt sigur suta la suta cu cine stau de vorba. Am cunoscut, cu ani buni in urma, o Florica Buzurniuc si un Reghina Emil. Combinandu aceste doua nume, ar putea iesi Florica Reghina. Daca aberez, v-as ramane indatorat pentru bunavointa de a ma lumina.
Nu stiu de ce se pune problema pizmuirii…, poate este doar o figura de stil.
De reprezentat, nu reprezint cine stie ce, mai ales in fata constiintei mele.
Daca dam mastile jos, s-ar putea sa mai avem ce vorbi.
Multumesc , oricum, pentru deranj si sinceritatea comentariului.
O seara buna!
D.Bocu