Se ridica
din mine cantul
si-l astepta,
cuprins de teama,
in valea plangerii,
cuvantul.
Treceam
prin chiciura cuprinsa
de indoieli
si dor de soare
lucind pe bolta mintii
ninsa.
Eram
nimicul dupa care
alearga ingeri
sa-l intoarca
in matca lui nepieritoare.
…Pierdute zile
cu parfumuri rare
v-am insotit
uitand de mine…
si iata simt ca inserarea
nu-si mai trimite liliecii
sa iste
din neliniste o boare.