Ma vad,
cat mai departe de zbuciumul imbacsit al cetatii,
undeva unde omul nu se mai vede
din cauza infinitului frumos articulat al reliefului.
Frumusetea infinitului este greu de rontait
cu neuronii care s-au instruit pe sponci,
ar zice omul simplu si lipsit de ifose de la tara.
S-au catarat detinatorii neuronilor in fruntea bucatelor.
Mascarici in foi de varza.
Li se citeste in cuvinte subtirimea gandului.
Si neobrazarea intinsa ca o apa murdara
peste plajele de altadata.
Nu deschideti gura
daca nu aveti ceva nou de spus.
Invatati lectia plina de invatamine a tacerii
pentru a descoperi lipsa de insemnatate a faptelor voastre.
Ce va tot acoperiti unii altora prostia fara limite?!
Ne considerati idioti de larg consum?
Eu, Domnule, as rade pana la lesin
de aerele vostre de demiurgi,
daca nu ar fi doar de plans
felul in care va impleticiti
pe maidanele slinoase ale politicului.
Ascundeti-va de ochii lumii!
Munciti!
Cugetati la temeritatea gandurilor voastre!
Eu nu am nevoie de voi
pentru a intelege care imi sunt lipsurile.