Amintirea pitpalacului…

Cine-ar fi crezut vreodata

c-am sa mor

lasand in urma

frunzele plangand pe uliti

dar

si bolta instelata?

Plang si rad

adanc

in mine

ierni

si chipuri ce sunt duse

mult in spate de cortina

nemuririi citadine.

Cine sunt

si unde-i veacul

dupa care se ascunde

azi

in mine pitpalacul?

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *